Vocea de la radio

Când vine vorba de radio, vocea reprezintă fără echivoc, sarea şi piperul. Până la urmă ascultăm radio pentru muzică sau informaţie, dar mai ales pentru o anume voce care ne place. Radiourile ca RFI, Europa FM, Radio România şi restul comercialelor declarate, au toate voci. Unele bune, altele modeste, altele infecte.

Radiourile din România nu investesc în voci. Pe undele sonore ajung să grăiască voci care, mie una, nu'mi spun nimic, dar absolut nimic.

Radioul a devenit un business profitabil, o media volubilă, mai mult decât volubilă, mai mult decât capabilă să stârnească mase, să patrundă la ele. Sunt zeci şi zeci de nişe, breşe în care se poate introduce orice fel de informaţie, de program, pentru targetur bine definite. Ce e trist şi îngrijorător e faptul că nu se investeşte în voci. E cert că la radio trebuie să apară un om care să ţină urechea omului vie şi lipită de radio, care are puterea de a fideliza.
În State sunt voci care cu asta se ocupă, să ridice un radio, să'l creeze, să'i facă profit, să'l susţină. Voci celebre care câştigă lefuri de manageri de corporaţie. De ce? Pentru că americanii ştiu să pună degetul pe rană. Ăştia ştiu să investeasca în oameni, să'i formeze, să scoată tot ce este mai bun dintr'o voce, s'o formeze, s'o compună.
Sunt oameni care au voci pe care le reţii, care au rezonanţă, care percutează. Ăsta este şi secretul de fapt. Spre deosebire de televiziune, la radio nu ai ce vedea, tocmai d'aia vocea trebuie să te stârnească, să te incite, să'ţi spună ceva.

Revenind la România, vocea de radio e..în marea sa majoritate, aia a băieţilor care parcă vorbesc de sub duş sau de undeva dintr'o garsoniera cu ecou. La radio ajung toate mărunţişurile, voci foarte proaste, neprofesioniste, fără şcoală, fără personalitate. "Zapaţi" cât vă ţin nervii şi veţi auzi în primul rând pe ce ton vorbesc oamenii de radio. Se ţipă, se "ridică vocea", se creează o tensiune asonantă. Până şi publicitatea de radio e extrem de agresivă.
Păcat însă că tpate astea prind cu brio la oameni care nu fac diferenţa sau nu o cunosc.

Cine face radio în România? Cine apucă. A devenit un job trendy, platit relativ bine, cu program redus, în care, vorba aia, mai tragem o gafă, o vomă în direct, mai citim revista presei, iar apoi mergem acasă plini de lauri, că ne'a ieşit al dracului de bine şi azi.

Poate că suna cumva a aducere aminte a vremurile apuse, însă Radio România (SRR) a avut cei mai buni profesionişti de voce. Paul Grigoriu e un exemplu LIVE de "aşa da!". Sunt oameni care au luat lecţii de dicţie, chiar daca aveau un bagaj bun de la natură. Oameni care au învăţat să+şi adapteze vocea, să o teatralizeze.
Oameni care asta au facut o viaţă întreagă: să vorbească. Şi au vorbit bine, au ţinut emisiuni pe rol zeci de ani la rând.

Oriunde în lume sunt posturi de radio comerciale, care vânează profitul imediat. Diferenţa este că acolo se investeşte în pâinea şi cuţitul business-ului = în voce. Orice limbă este frumoasă, indiferent că e maghiară, germană, arabă sau rusă. Ascultaţi un buletin de ştiri Deutsche Welle şi veţi vedea că germana, vorbită profesionist, e chiar o limba maleabilă.

Remember Radio România Liberă? Acolo exemple de voci care au făcut carieră dar, mai ales, au stârnit emoţii şi imaginaţia oamenilor la cote fulminante.