Uite cum revoluţia mai sparge o şampanie de perete şi şi-a mai sărbătorit un an, deşi nu stiu câtor români le-a mai stat capul la asta. Ciudat, dar mereu devenim mai preocupaţi de a face pregătirile pentru sărbători, fără să ne mai gândim cum de am ajuns să putem face toate aceste pregătiri.
Nici măcar câteva secunde libere pentru gândul ăsta printre atâtea aluaturi, brazi de cumpărat şi hârtie de ambalat cadouri.
Nu ştiu cum arăta Bucureştiul înainte de revoluţie, dar îmi imaginez un câmp gri de betoane, cum erau si celelalte oraşe. Iar acum, de câte ori trec prin centru, mă uit la reclamele gigantice de pe Unirea, la toate băncile deschise, vitrinele iluminate, afişele care anunţă concerte şi diverse spectacole.
E ca o haină de blană pe care şi-o afişează democraţia şi cu care îşi înveleşte protector copilul care-i suge de la sân şi care creşte de la an la an: mai multe maşini, parcări noi, blocuri noi, câte 5 mall-uri deschise pă an..extinderea oraşului şi alte căcaturi de genul.
Nu am prins mult timp de comunism..şi totuşi am suficiente amintiri cât să pot face unele comparaţii.
În fiecare an mă gândesc cum ar fi fost anul acela şi Crăciunul, dacă revoluţia nu ar fi avut loc.
Sunt câteva lucruri mici, fără valoare de adevăr general, care m-au impresionat destul de mult:
- dacă am fi fost încă sub comunism, mama mea nu ar fi putut să-mi facă nimic dulce. Zaharina de pe vremea comunismului era un comprimat amar care nu putea fi folosit în mâncare, ci doar pentru băuturi.
- Acum câteva zile, am fost într-o casă friguroasă, apoi am mers cu o maşină prin oraş câteva ore, tot prin frig. La sfârşitul zilei, eram vlăguită de lipsa de căldura şi m-am gândit ce noroc am că o să ajung imediat la mine acasă, lângă calorifer. Apoi, mi-a dat prin minte: " Acum 20j dă ani, nu aş fi avut în ce casă să merg ca să mă încălzesc. Peste tot era la fel de frig. Absolut tot timpul."
- consumatorii de droguri (ipotetici) ar fi avut o problemă cu lipsa seringilor de plastic. Pe atunci ştiu că se găseau doar seringi din sticlă, grele de vreo 50 de grame, care se fierbeau în cutii de metal, învelite în tifon. De fiecare dată, operaţiunea dura vreo 20 de minute şi trebuia repetată mereu.
Imediat după revoluţie, asistentele făceau trafic cu seringile din plastic sau le foloseau de mai multe ori pe pacienţi diferiţi. Se găseau greu şi erau privite ca un miracol al capitalismului.
- Libera circulaţie de icoane şi biserici a fost o binecuvântare după revoluţie. În acest fel, persoanelor care consideră că a fi cerute în căsătorie reprezintă un miracol (din moment ce dau acatiste la icoanele făcătoare de minuni pentru a se mărita) li s-a mai acordat o şansă.
De asemenea, dreptul la liberă exprimare venit după '89 le-a permis ca, la ieşirea din biserică, să poată emite teorii critice despre relaţiile interumane, fără a mai fi supuse niciunei cenzuri. Decât poate a celei interioare.
Deci, după cum ziceam, fără a mai fi supuse niciunei cenzuri.
- Andrieş n-ar mai fi putut cânta/face mişto de Voiculescu, "Felix Motanul" şi nici de Andreea Marin şi Ştefan Bănică, din simplul motiv că fără revoluţie n-ar mai fi existat concurenţă politică şi nici alternativă pentru entretainment.
- N-aş fi aflat că nu doar şosetele murdare pot mirosi a şosete murdare. Pentru asta, vreau să-i mulţumesc lui Mc Donalds's.
- N-aş mai fi putut scrie toate astea, una la mână pentru că nu ar fi fost calculatoare, iar pe abacuri nu se poate posta pe net şi a doua, fiindcă a doua zi mi-ar fi fost răcoare şi, după cum am zis mai sus..nu-mi place frigul..iar gratiile îmi plac doar la geamurile de parter. :)
Afara e foarte cald
Cu 5 ore în urmă



