1. " Vine un blogger acasă şi intră pe net: - Ce mai faci mă ? - Bine acum am venit de afară,vezi că mai devreme am văzut-o pe gagică'ta cu altul cum se saruta. - Da ? Da linku' ! "
2. " La biserică, preotul se întâlneşte cu un tânăr enoriaş: - Ce te aduce la biserică, Ioane? - Iaca, am venit să mă spovedesc. - Nu-i nevoie, ţi-am citit blogul… "
3. " Bloggerul A se duce la ziua Bloggerului B. Ce i-a adus acestuia din urmă cadou? 2 comentarii per post şi o abonare la feed. "
4. " Bloggerul cade intr-o prapastie. La ce se gandeşte prima oară? Cum găseşte semnal la telefon să scrie pe blog un SOS. "
5a. "Ce face un blogger când este cu nevasta în pat? Live-videoblogging pentru trafic."
5b. " Ce face după ce a terminat cu nevasta? Aprobă comentariile. Şi se bucură de trafic. "
6. "Un blogger lucrează la o firmă de publicitate. După ce a realizat un banner care va fi afişat în centrul oraşului, patronul nu are bani să îl plătească. Ce face? Îi pune linkul în sidebar pentru backlink."
7a. "De ce sunt aşa de atenţi bloggerii pe stradă? Să dea pe twitter tot ce văd."
7b. "De ce dau pe twitter tot ce văd? Pentru că dacă n-ar da, ar fi jucători de Counter-Strike, nu bloggeri.
7c. "De ce nu joacă bloggerii counter-strike? Pentru că după fiecare frag ar intra pe twitter şi ar scrie “I-am dat head lu’ ăla tero prin poartă."
8. "Doi bloggeri în pub aşteaptă mai mulţi prieteni comuni. Unul se intoarce către celalalt: - Mă, io zic să ne aşezăm la mese diferite, să vedem care are mai mult trafic!"
9. " Q: Ce e lung, negru şi'ţi mănâncă timpul? A: Cabral. "
Bravo dom'le ăstora care le'au "conceput" că mi'au mai smuls şi mie câteva chicoteli.
Fetele drăguţe se vor toate la TV. Toate vor să facă lucruri serioase, şi anume să prezinte..ştirile sportive, dacă nu ca Pătruleasa (pe care sincer o admir), atunci măcar ca altele. O bluză cu nasturi care, din greşeală intenţionată se desfac, au toate fetele. Păr blond dacă nu este, se face rost ca să nu mai zic de ochişori beliţi în cadru şi un zâmbet până la urechi că cică a marcat "il fenomeno".
Pe bulevardul Dacia din Capitală, mai pe la toate terasele de mare fiţă stau fetele patriei în căutare de investitori, de descoperitori de talente. Toate frumos dezbrăcate decât îmbrăcate, cu genţile mari şi grele atârnate pe mânuţa stânga, pentru că în dreapta vorbesc într'una la telefon. Eh dom'le, asta nu am înţeles niciodată. Fetele astea se întâlnesc între ele, însă toate separat, tot timpul vorbesc de zor la telefon. Cu cine dom'le? Dar ce anume? Cu siguranţă vorbesc de scaunul lasat liber la Ministerul de Externe, de rata Inflaţiei din România care este de 3ori mai mare decât e normal, despre fizica cuantică, vorbesc de ultimul număr din Dilema Veche sau 22, si de ce nu..poate joacă la bursă şi fac ultimele tranzacţii. Ok..asta cu telefonul am cam rezolvat'o. Dar cum rămâne cu genţile? Ditamai geamantanul greoi de abia cărat pe câte'o mânuţă firavă şi graţioasă care, desigur, se aşteaptă ajutată. Bănuiesc că toate au câte un DEX la purtător, un penar cu o mulţime de creioane ascuţite, un caiet dictando, o biblie şi o carte de rugăciuni. Sunt absolut sigură că toate fetele astea ştiu ce vor şi tocmai de aceea, investesc în intelectul lor.
Iată că pe la alţii fetele bune s'au propagat în show pizdiss aproape din "greşeală". Uuuf...să nu mai vorbim de Monica Lewinski şi nefericita întâmplare care a adus'o in atenţia presei ani la rând, ci mai degrabă de fostul guvernatorul de la New York. O fată drăguţă a ajuns in metropola newyorkeză cu dorinţa de a deveni o cântăreaţă celebră..şi a ajuns celebră fără a fi cântăreaţă însă. O fi cântat fata la un microfon anume, dar l'a ales pă cel mai bun. Şi anume pe'al lui Elliot Spitzer care, datorită fetei cu aspiraţii înalte a trebuit să'şi dea demisia din funcţia de guvernator. O altă fată deşteaptă literalmente este Sufiah Yusof care, la 13 ani, a intrat la Oxford fiind considerată un adevărat geniu în matematică. Dar cracul fin cu cheltuială se ţine, aşa că fata lucrează azi ca prostituată de lux şi este cotată drept una dintre cele mai bune.
Aşa şi cu fetele noastre din Balcani. Au toate şansele să ajungă unde îşi doresc. La Cotroceni poate se caută blonde, aşa că tot ce au de făcut este să aplice. Să aplice obiectul muncii şi scrisoarea de intenţie la biroul potrivit. ...Şi dacă biroul se deschide..intraţi fetelor cu totul!
Când vine vorba de radio, vocea reprezintă fără echivoc, sarea şi piperul. Până la urmă ascultăm radio pentru muzică sau informaţie, dar mai ales pentru o anume voce care ne place. Radiourile ca RFI, Europa FM, Radio România şi restul comercialelor declarate, au toate voci. Unele bune, altele modeste, altele infecte.
Radiourile din România nu investesc în voci. Pe undele sonore ajung să grăiască voci care, mie una, nu'mi spun nimic, dar absolut nimic.
Radioul a devenit un business profitabil, o media volubilă, mai mult decât volubilă, mai mult decât capabilă să stârnească mase, să patrundă la ele. Sunt zeci şi zeci de nişe, breşe în care se poate introduce orice fel de informaţie, de program, pentru targetur bine definite. Ce e trist şi îngrijorător e faptul că nu se investeşte în voci. E cert că la radio trebuie să apară un om care să ţină urechea omului vie şi lipită de radio, care are puterea de a fideliza. În State sunt voci care cu asta se ocupă, să ridice un radio, să'l creeze, să'i facă profit, să'l susţină. Voci celebre care câştigă lefuri de manageri de corporaţie. De ce? Pentru că americanii ştiu să pună degetul pe rană. Ăştia ştiu să investeasca în oameni, să'i formeze, să scoată tot ce este mai bun dintr'o voce, s'o formeze, s'o compună. Sunt oameni care au voci pe care le reţii, care au rezonanţă, care percutează. Ăsta este şi secretul de fapt. Spre deosebire de televiziune, la radio nu ai ce vedea, tocmai d'aia vocea trebuie să te stârnească, să te incite, să'ţi spună ceva.
Revenind la România, vocea de radio e..în marea sa majoritate, aia a băieţilor care parcă vorbesc de sub duş sau de undeva dintr'o garsoniera cu ecou. La radio ajung toate mărunţişurile, voci foarte proaste, neprofesioniste, fără şcoală, fără personalitate. "Zapaţi" cât vă ţin nervii şi veţi auzi în primul rând pe ce ton vorbesc oamenii de radio. Se ţipă, se "ridică vocea", se creează o tensiune asonantă. Până şi publicitatea de radio e extrem de agresivă. Păcat însă că tpate astea prind cu brio la oameni care nu fac diferenţa sau nu o cunosc.
Cine face radio în România? Cine apucă. A devenit un job trendy, platit relativ bine, cu program redus, în care, vorba aia, mai tragem o gafă, o vomă în direct, mai citim revista presei, iar apoi mergem acasă plini de lauri, că ne'a ieşit al dracului de bine şi azi.
Poate că suna cumva a aducere aminte a vremurile apuse, însă Radio România (SRR) a avut cei mai buni profesionişti de voce. Paul Grigoriu e un exemplu LIVE de "aşa da!". Sunt oameni care au luat lecţii de dicţie, chiar daca aveau un bagaj bun de la natură. Oameni care au învăţat să+şi adapteze vocea, să o teatralizeze. Oameni care asta au facut o viaţă întreagă: să vorbească. Şi au vorbit bine, au ţinut emisiuni pe rol zeci de ani la rând.
Oriunde în lume sunt posturi de radio comerciale, care vânează profitul imediat. Diferenţa este că acolo se investeşte în pâinea şi cuţitul business-ului = în voce. Orice limbă este frumoasă, indiferent că e maghiară, germană, arabă sau rusă. Ascultaţi un buletin de ştiri Deutsche Welle şi veţi vedea că germana, vorbită profesionist, e chiar o limba maleabilă.
Remember Radio România Liberă? Acolo exemple de voci care au făcut carieră dar, mai ales, au stârnit emoţii şi imaginaţia oamenilor la cote fulminante.
Flori, fete şi băieţi, tocuri de 15 sau fără număr, plete în vânt, boieli masive, fiţe la înaintare şi acest fiasco de pe portativul "imaginii" poate continua.
Să o luăm simplu. Noi, oameni, şi muritori pe deasupra, purtăm cu toţii (sau ar trebui cel puţin) chiloţi, şosete, un dres, o bretea, un maiou, o bulină, o măslină.. Şi, dacă ne trebuie toate astea, le achiziţionăm. Ca să le achiziţionăm trebuie să depundem un oarecare minim-maxim efort de a ne duce să le pescuim. Aşa începe circul.
Noi, nu cumpărăm haine, ci le vânăm. Vânătoarea zilnica, filajul magazinelor din mall-uri, undiţa întinsă după peturi, trenduri, ultima eticheta sfâşiată de o foarfecă ce reduce preţul, goana după super slim, agonia şi disperarea prin întreg lanţul de distribuitori ai unui magazin pentru a'ţi găsi, no matter what, salopeta aia gri perlat scurtă până la despicarea bucilor (wtf?).
Shoppingul din România este, categoric, daca nu un full time job, apoi unul part-time in prelungiri. Ce e de admirat e că pentru jobul ăsta îţi trebuie o minimă documentare, însă o masivă ţinută. Nu te prezinţi în faţa vânzătoarelor de raft sau raion îmbrăcată oarecum, machiată oarecum, cu gheruţele oarecum. Ţi le pilesti bine mai întâi, ca să poţi să apuci în forţă rochia în caz că mai e una care trage de ea în acelaşi timp cu tine. Te duci o juma dă zi la coafor, întinzi bretonul la dunga fierului de călcat, bagi 20-30 de minute la solar, rumeneşti coapsa, o asonezi cu parfumul inconfundabil al fetelor care fac Shopping (Coco Mademoiselle) si..bling-bling din genele lungi cât zilele de shopping.
Eu, personal, nu intru în magazine când ştiu că nu am bani şi nici nevoie, dar în alea în care intru nu suport vânzătoarele care te ajută. Da, te ajută să fii o panaramă bine imbrăcată 3 zile, până încep să se desprindă margelele de pe bluză sau să vezi că găseşti în IDM fix acelaşi lucru cu 90% mai puţin. Şi ca un mic off-topic, n'o să mă găseşti la fast'food'urile de la etajul 3 decât dacă m'a târât cineva acolo cu forţa. Vrei mancare? Marş la bodegă. Vrei băutură? Marş la bodegă. Vrei biliard? Marş la bodegă. Vrei jocuri din alea de prins animăluţe de pluş? Marş în morţii tăi la circ.
Revenind la tema iniţială; shoppingul..a devenit o adevărată sărbătoare în calendar, trecută graţios cu roşu, în care pizdulicele ţin post negru ca să încapă in masura 0 şi 2, zi sfântă, coborâtă de la un Sfânt Petru cu dare dă mână şi card in loc de acatist. E preocuparea NO 1 a tinerelor speranţe în materie de Fashion and Style, a reason for living. Iar, ca să faci shopping în România, îţi trebuie multe...calităţi.
De ce plac femeilor băieţii răi? Nebărbieriţii ăştia, rebelii, ciudaţii, căsăpitorii-sentimental? Ăştia cu privire de killing me softly, cu unghiile şi pieliţele degetelor rupte cu dinţii, cu zâmbete fugitive, dacă nu deloc. Bărbaţii certaţi cu lumea din jurul lor, băieţii cu maşini pline de noroi, iubitorii de sporturi extreme, cu hobby-uri numai de ei practicabile, cu case razna şi biblioteci în camera de duş.
Ce au ăştia de dau femeia pe spate? Că vorba aia, îmbrăcaţi la cravată e cea mai mare penitenţă la care i-ar putea cineva supune, manierele în general lipsesc cu desăvârşire, şi tonul calm, ca să nu mai vorbim de lipsa cuvintelor uzuale, înşirate într'o formă logica..
Sunt o mare împătimitoare a amorului pentru astfel de bărbati. Nu i-am căutat niciodată, nu i'am dorit, ci pur şi simplu m'am trezit la braţul tipului ciudat pe dinafară şi absolut magnific pe dinăuntru. Prototipul unui astfel de bărbat nu are reţetă fixă. E o mixtură diversă, o combinaţie abstractă de tot soiul de reminiscenţe emoţionale, de trăiri, de căutari şi impresii. Să nu uităm nici de platoşa pe care mulţi dintre noi o uzăm cu o frecvenţă precisă.
"Motorul" unui astfel de bărbat, e genial. Numai că zilele de azi oferă fake-uri până şi în materie de rebeli. Mulţi se dau ceea ce nu's, într'o penibilă căutare a unei identităţi pe care o bâjbâie. Originalul însă e fenomenal, delicios, isteţ şi genial.
Orice femeie va fi dată pe spate de un astfel de "freak". De ce? Pentru că nu e accesibil, pentru că e obraznic, nu spune "bună ziua" când intră intr'o încăpere, nu se conformează şi nu'l doare nici în cot de ce cred alţii despre el. Cum să nu'ţi doreşti ceva de care nu eşti prea sigură că poţi avea? Nu te roade curiozitatea? N'ai vrea să'ţi pui imaginaţia la contribuţie?
Într'o lume conformistă, tocmai un nonconformist e cireaşa de pe tort, e bucata colorată într'o lume alb-negru. Şi, când îl ai, îl vrei din ce in ce mai mult.
P.S: Don't play hard to get with someone who's hard to get.
I am:
• the working class hero
• the insane scientist
• the girl next door
• the wanna be writer
• the one who carries the world on her shoulders
• dreaming about being "The best there is at what I do"
