Cum ar fi fost fără revoluţie

Uite cum revoluţia mai sparge o şampanie de perete şi şi-a mai sărbătorit un an, deşi nu stiu câtor români le-a mai stat capul la asta. Ciudat, dar mereu devenim mai preocupaţi de a face pregătirile pentru sărbători, fără să ne mai gândim cum de am ajuns să putem face toate aceste pregătiri.
Nici măcar câteva secunde libere pentru gândul ăsta printre atâtea aluaturi, brazi de cumpărat şi hârtie de ambalat cadouri.

Nu ştiu cum arăta Bucureştiul înainte de revoluţie, dar îmi imaginez un câmp gri de betoane, cum erau si celelalte oraşe. Iar acum, de câte ori trec prin centru, mă uit la reclamele gigantice de pe Unirea, la toate băncile deschise, vitrinele iluminate, afişele care anunţă concerte şi diverse spectacole.
E ca o haină de blană pe care şi-o afişează democraţia şi cu care îşi înveleşte protector copilul care-i suge de la sân şi care creşte de la an la an: mai multe maşini, parcări noi, blocuri noi, câte 5 mall-uri deschise pă an..extinderea oraşului şi alte căcaturi de genul.

Nu am prins mult timp de comunism..şi totuşi am suficiente amintiri cât să pot face unele comparaţii.

În fiecare an mă gândesc cum ar fi fost anul acela şi Crăciunul, dacă revoluţia nu ar fi avut loc.
Sunt câteva lucruri mici, fără valoare de adevăr general, care m-au impresionat destul de mult:

- dacă am fi fost încă sub comunism, mama mea nu ar fi putut să-mi facă nimic dulce. Zaharina de pe vremea comunismului era un comprimat amar care nu putea fi folosit în mâncare, ci doar pentru băuturi.

- Acum câteva zile, am fost într-o casă friguroasă, apoi am mers cu o maşină prin oraş câteva ore, tot prin frig. La sfârşitul zilei, eram vlăguită de lipsa de căldura şi m-am gândit ce noroc am că o să ajung imediat la mine acasă, lângă calorifer. Apoi, mi-a dat prin minte: " Acum 20j dă ani, nu aş fi avut în ce casă să merg ca să mă încălzesc. Peste tot era la fel de frig. Absolut tot timpul."

- consumatorii de droguri (ipotetici) ar fi avut o problemă cu lipsa seringilor de plastic. Pe atunci ştiu că se găseau doar seringi din sticlă, grele de vreo 50 de grame, care se fierbeau în cutii de metal, învelite în tifon. De fiecare dată, operaţiunea dura vreo 20 de minute şi trebuia repetată mereu.
Imediat după revoluţie, asistentele făceau trafic cu seringile din plastic sau le foloseau de mai multe ori pe pacienţi diferiţi. Se găseau greu şi erau privite ca un miracol al capitalismului.

- Libera circulaţie de icoane şi biserici a fost o binecuvântare după revoluţie. În acest fel, persoanelor care consideră că a fi cerute în căsătorie reprezintă un miracol (din moment ce dau acatiste la icoanele făcătoare de minuni pentru a se mărita) li s-a mai acordat o şansă.
De asemenea, dreptul la liberă exprimare venit după '89 le-a permis ca, la ieşirea din biserică, să poată emite teorii critice despre relaţiile interumane, fără a mai fi supuse niciunei cenzuri. Decât poate a celei interioare.
Deci, după cum ziceam, fără a mai fi supuse niciunei cenzuri.

- Andrieş n-ar mai fi putut cânta/face mişto de Voiculescu, "Felix Motanul" şi nici de Andreea Marin şi Ştefan Bănică, din simplul motiv că fără revoluţie n-ar mai fi existat concurenţă politică şi nici alternativă pentru entretainment.

- N-aş fi aflat că nu doar şosetele murdare pot mirosi a şosete murdare. Pentru asta, vreau să-i mulţumesc lui Mc Donalds's.

- N-aş mai fi putut scrie toate astea, una la mână pentru că nu ar fi fost calculatoare, iar pe abacuri nu se poate posta pe net şi a doua, fiindcă a doua zi mi-ar fi fost răcoare şi, după cum am zis mai sus..nu-mi place frigul..iar gratiile îmi plac doar la geamurile de parter. :)

Pentru că e Duminică..

..şi pentru că mie îmi este lene şi afară e frig şi chiar dacă n-ar fi fost frig, tot aş fi stat în casă şi aş număra zilele precum un puşcăriaş. Ce-i drept îmi lipseşte o sirenă tatuată pe braţ într'o modalitate total neigienică.

Random facts:
1. nu sufăr de gripa porcină şi nici de cea aviară.
2. nu număr zilele până la Crăciun şi nici pe cele până la Revelion.

..le număr pe cele până pe 30 decembrie, când teoretic voi avea voie să reîncep să calc. Deja mă gândesc să o pun pe mama să-mi filmeze primii paşi. Barem dacă nu erau dineros pentru camere video în vremea revoluţiei , acu' avem toţi telefoane performante şi DSLR-uri ca tot românul ce se ...respectă.

Mă abat de la subiectul iniţial cu ale mele glume proaste, ideea era că azi vreau să împart ceva cu voi. Nu, asta nu este o glumă proastă.

V-aş trimite şi o cană cu ciocolată caldă, însă tehnologia nu-mi permite încă. Trebuie să mai treacă o revoluţie şi neşte 20j dă ani după şi mă voi ţine de promisiune.








..sper că nu m-a afectat încă dărnicia molipsitoare dinaintea sărbătorilor.

De ce toate timpurile trecute sunt perfecte?

Nu ştiu dacă s-au mai întrebat şi alţii, probabil că s-au întrebat şi dacă s-au întrebat, poate au pus întrebarea mai departe şi atunci poate s-au mai gândit şi alţii şi poate unii chiar au aflat răspunsul la întrebare şi dacă l-au aflat poate o să mi-l zică şi mie ca să pot eventual să mă concentrez apoi la alte întrebări, pentru că de vreo câteva zile îmi stă pe creier întrebarea: " De ce toate timpurile trecute sunt perfecte?".

Perfectul Simplu -- este perfectul pe care lumea nu îl vrea, a se observa că acest perfect, dintre toate timpurile trecute este cel mai aproape de prezent. E un perfect, perfect neinteresant, neexcitant, enervant.. cred că în curând va fi interzis prin lege.. pe de altă parte ..

Imperfectul -- este un timp ceva mai îndepărtat (nedeterminat de îndepărtat), fapt ce face ca acest timp să fie suficient de nesofisticat. Nu e consistent, nu e satisfăcător = faptul că oamenii îl numesc imperfect, vorbeşte de la sine!

Perfectul compus -- este un timp în oarece măsură acceptabil, pentru că oferă o notă de siguranţă prin ancorarea în anumite coordonate stabile de timp, la care te poţi raporta direct, dar dacă te întorci la el o faci cu o precizie exagerat de mare (şi asta e un mare defect pentru timpuri..drept pentru care a fost nevoie de inventarea unui alt timp compensator..mai flexibil)
..ca o concluzie, un perfect compus este format din continuarea a două timpuri imperfecte puse cap la cap ..şi pare-se că încă este insuficient.

Mai Mult Ca Perfectul -- iată că oamenilor nu le-a ajuns experienţa unui perfect simplu şi a unui perfect compus, aşadar e nevoie mare de alt timp: mai mult ca perfectul, are originea înaintea perfectului compus, este un timp vechi şi are un atuu imens: este localizat într-o regiune temporală de graniţă largă, deci satisfăcătoare ..şi acceptabilă..
Este mai perfect decât orice alt timp perfect (dar eu veşnic nemulţumită spun că ce-i prea mult strică.. prea mult perfect strică!)

Ssstaţi. Să vă explic.. There's more:
Există în anumite limbi, pe lângă clasicul viitor, un viitor perfect obţinut prin produsul cartezian dintre un simplu viitor şi un oarecare imperfect.
Vedeţi?
Chiar şi un imperfect este de natură să perfecţioneze viitorul şi să îl transforme regresiv în ceva ce noi ne încumetăm să numim viitor perfect.

Corespunzător..produsul cartezian între imperfect şi prezent se numeste pentru unii, prezent perfect..se pare că tot ce are trecutul în compoziţie se numeşte perfect şi îmbunătăţeşte mult prezentul şi viitorul..chiar este inexplicabil pentru mine!!

deci.. a aflat cineva de ce trecutul este un timp perfect?!

(am neapărat nevoie de o explicaţie, ca să ştiu cum să perfecţionez momentul pretent şi evident momentul viitor :)) )

..literalmente.

Manipulare. Ce mă?

Orbecăind prin mailuri am observat că în lista de invitatii către cele mai banale grupuri existente, se afla una denumită: 3 decembrie. Ziua fără "Realitatea Tv".

Wait. What?

Curiozitatea m-a împins spre citirea mai atentă a mailului şi am văzut că era format doar de câteva zile pentru că vaaaaaaai manipulează telespectatorii. Flash-news: căcatul ăsta se întâmplă de foarte mult timp, e bine însă că voi observaţi asta tocmai în timpul campaniei electorale.
Uau bă nene, acum pot spune că trăiesc într-o ţară în care oamenilor le pasă. Nu cred că este nevoie să explic pe ce se accentuează cinismul.

Vai dă capu'meu ce intelectuali sunteţi că v-aţi dat seama că REALITATEA MANIPULEAZĂ. Să moară mă-ta. V-aţi gândit mult? Vă simţiţi mai împliniţi pentru că se suspendă o zi?
Eu sunt de acord că pe ei îi cam doare-n perineu de ce faceţi voi şi de toate grupurile aruncate pe site-uri unde oamenii se joacă-n voie Farmville sau scriu eseuri la "About me".
Dacă nu aţi fi atat de proşti şi de inapţi nu v-ar manipula nici dracu' cu un joc demo despre rai (ca'n bancu'ăla). Dar nu, 2000+ de români şi-au dat seama în câteva zile că ei sunt manipulaţi de către Realitatea TV, până acum au fost nişte oameni respectabili, care se duceau la vot şi alegeau pe cine trebuia şi ţara asta a mers excelent, flota nu a fost dată pe firfirei, elena udrea nu a făcut o pista de biciclişti în vama veche total de'ampulea, delta dunării a fost în floare..iar de roşia montana sa nu mai discutăm: LUX...şi nici România nu este văzută ca o curvă manipulată în ultimul hal de restul Europei, ca să nu mai vorbesc si de restul planetei..

Mi se face o scârbă d'aia de parcă am mancat o săptămână mâncare sleită când văd câţi oameni sar de cur în sus pentru un căcat.
Ştiam de când eram o mucoasă că televizorul tâmpeşte, pentru că eu rămâneam singura pe afară când începeau Marimar şi Sclava Izaura, şi ştiam de atunci că mulţi o să aibă spălături pe creier, dar niciodata nu mi-am imaginat că in halul ăsta.

Şi tu român curajos, sincer, demn de tot..respectul, care niciodată nu te'ai lăsat mituit şi manipulat până ai sesizat asta acum câteva zile, te simţi mai mândru că mâine o să apară probabil curcubeul ala poponar pe ecranul scumpului televizor in locul emisiunilor manipulative?!
..eu una mă simt mândră că maine o să mai fie o zi încercuită în calendar din ciclul: nu mă uit la televizor, am cel putin alte 30 de alte lucruri mai bune de făcut chiar dacă am un picior rupt.

Neuronii mei nu încetează să se mire..

..de ce, de multe ori când ajung pe vreun blog, profil de hi5, facebook etc unde apare cutiuţa de la "About me" 3 din 5 ..(lepre ale societăţii) tinere speranţe ce reprezintă viitorul acestei minunate ţări încep descrierea cu:
"Mie nu-mi place (nu stiu cum aş putea) să ma descriu, daaaaaar.." si urmează cel putin 10-12 randuri de bolboroseală d'aia băşită şi mai mult decât banală. Păi bă boule (sau vaco, după caz) tu nu vezi că din primele 5 cuvinte deja pari o lichea?

"Nu ştiu ce aş putea scrie aici, pentru că nu pot spune că mă cunosc îndeajuns"..bla bla căcăt pe băţ şi la fel, urmează o alta descriere care ar putea concura cu usurinţă la eseurile alea de 2-4 pagini, pe care ţi le băga profa ta de română pe gât. Şi dacă stai s-o gândeşti la rece aşa puţin, ştia ea ce ştia: tu, tânăra domnişoară , cu normă întreagă la şomping şi însetată după falusuri brănduite aşezate pă scaune de merţane sau bemve-uri, vei avea nevoie de putere de convingere şi în acelaşi timp să nu cumva să încetezi să pari proasta pământului, altfel cu o descriere nulă sau din 3 cuvinte acel mini-fizz-amestecat-cu-guţă o să caute altă pizdă.

După un astfel de început extrem de practic şi compromiţător al unei descrieri, NU trebuie să te întrebi despre existenţa lumii. Absolut deloc! Aceste întrebări şi le-au pus diverşi înţelepţi şi uite ce-a ieşit: un film după căcaturile mayaşilor cu happy-end în morţii mă-sii. Asta vrei? Să ajung pe viitor să mai pierd nişte ore din viaţă şi pentru căcaturile tale?
..deci nu.

Un alt "nu" ar fi, să nu te caci pe tine cu faze de patriotul bostanului. Faze precum "dacă trăia Antonescu am fi scapat de toţi tiganii. PUNCT " . Da. Punct. Altceva mai ştii despre Ion Antonescu, sau doar o arzi şi tu urban-răhăţel doar pentru că poţi pune în aceeaşi propozitie "Antonescu" şi.."trăia". nu. n-aveam de gând să pun al 2lea cuvânt ţigani, ar fi fost prea banal.

Apoi, legat de cultura ta (infectă) generală, reţine şi tu pentru numele mă-tii că atunci când vrei să pari intelectual şi corectezi o persoană prin alte agramaticalităţi, te face mult mai prost, analfabet and co. , decât ălălalt.

..prin urmare n-o să îmi bat capu' de ce sunt atâţia copii frustraţi care se bat cu pumnu'n maţ despre cât de speciali sunt ei, dar nu cred că o să ma opresc din numărarea lor prea curând. Şi sunt mulţi, ai dracului.

" cu toţii suntem nişte speciali, deci prin urmare..toţi suntem la fel." adevărate vorbe scoate surplusul dă alcool din oameni.

Când mă fac mare, mă fac o lady.

Când o să fiu mare vreau să fiu amantă. Din amantă soţie, din soţie directoare, din directoare patronă, din patroană boeroaică, iar din boeroaică ministrul Turismului.

Iacata, am trăit şi ziua în care să-mi fi dorit să fiu un soi de Paris Hilton.
Frumuşică-mumuşică, cu cosiţele-n vânt, obraznică până-n călcâie, monosilabică şi cu bolizi perverşi pe lângă.
Să fiu fata lu'tata, iubita lu'Macho Periculosu' şi fiica lu'mama Omida. Să atârne fiţele dă mine, să am nuri lascivi pe vine, un creier ca o omletă şi zeci dă mii dă conturi fără număr. Să ma fi priceput doar la cărţi de joc, vorba lui Cehov, să sparg seminţe pe maidan sau să dau din buric la o sonată de'a lu fratele Minune.
Asta aşa, la mică viziune.
La marea speranţă, însă, mi-ar fi plăcut să mă nasc în Palm Beach, promisă şi vândută de embrion maleabil unui bunic cu stare financiară, mai putin fizică sau mentală. Să fi ajuns apoi la Hollywood, în rol de starletă cu pretenţii, să-mi plantez o stea pe asfalt şi să măzgălesc autografe.

La vreo 35 dă ani i-aş fi trantit lu'bunicu-soţ vreo doi căţei de copii, obligatoriu gemeni şi fii de milionar muribund. Încetul cu încetul aş fi făcut cele mai bune colive şi pomeni ex-soţului pe care l-am iubit desigur cu toantă inima.. Încă tânără, aş fi putut să încropesc idile necuminţi ba cu bucătarul, ba cu grădinarul, ba cu stilistu , asta aşa..în limita proximităţii spaţiale sau ca să nu-mi pierd ritmul dă femeie plină dă amor.

Mai pe la toamnă, pe la vreo 45-50 de anişori, puţin obosită de călărit căluţi, aş fi putut să intru în clubul donatoarelor de speranţe unor tineri de bază, punând sold-ul cu 2 dolari, maxim 3, la piatra de temelie a viitorul tinerei generaţii. Din sponsorizări în sponsorizări, cu inima pâlnie tot după iubire, aş fi sfârşit cu un studenţel-fizician pe la Harvard, un mic zeu care ar fi putut să-mi aplice cu precizie funcţia de undă sau cea de frecare.

Iată o viaţă plină, de femeie boemă, fără grija Licenţei, Masteratului, Doctoratului, fără a fi angajată, fără să spele vase sau să calce cămăşi.

Aleg să fiu o doamnă!